Iulian Filip - este un poet, scriitor, dramaturg și folclorist român din Republica Moldova.

-Iulian Filip s-a născut la 27 ianuarie 1948, în satul Sofia, raionul Drochia, RSS Moldovenească, în familia lui Ion și Ana Filip.

-A absolvit Universitatea „Alecu Russo” din Bălţi (1970), susţinându-şi apoi teza de doctorat la sectorul de folclor al Secţiei de entografie şi studiul artelor de la Academia de Ştiinţe a Moldovei, unde între anii 1974 şi 1985 a fost cercetător ştiinţific. Teatrul popular (folcloric) este tema investigațiilor și a tezei elaborate, în baza căreia este angajat în funcția de colaborator științific al Academiei, unde activează până la 1985. Din 1990 este numit șef al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău.

- Mihai Cimpoi,Aurelian Dănilă,Gheorghe Duca.

             Iulian Filip, Claudia Șatravca, Mihai Cimpoi, Ianoș Țurcanu(februarie 2009)

-Debutează cu placheta de versuri Neîmpăcatul meșter (1974), în care motivele universului adolescentin se întâlnesc cu cele folclorice. ÎnCerul fântânilor (1977), Dialoguri primordiale(1978), Hulub de poștă (1983), Unde ești?(1987), Cafea neagră (1989), Tir de nisip (1991),Dansul timizilor (1994) și Semințele mărului oprit (1998), autorul cultivă un vers clasic, tradițional, sugestiv. Filip contribuie la dezvoltarea poeziei și dramaturgiei pentru copii prin numeroase cărți, între care Casa fiecăruia(1980), Cenușar-Voinicul și Cenușăreasa-Mireasa (1981), Facă-se voia ta, Sfârlează!(1985), Colacul-marele, frate bun cu soarele(1988) etc.

                 Aici vedem pe Iulian Filip la o lansare de carte, alături de alți scriitori.

 

-Găsim, în cărţile lui Iulian Filip, o continuitate tematică (rădăcinile, casa, omul şi natura, viaţa, moartea), pigmentată de o manifestare mai accentuată a ludicului. Iulian Filip dă dovadă de o imaginaţie frumoasă, jucându-se serios cu vorbele, inventând noţiuni şi categorii, înflorindu-şi fraza, „rampanizând-o”, făcând-o să „spumege”, să fie cu efect retoric, operând cu majuscule, cu rarefieri, sublinieri cu bolduri şi cu aldine, metafiorizând şi graficizând, ornamentând cu desene, sigle, semnături. Scrie jucându-se, aproximează, defineşte, ironizează şi o întoarce în serios, pune întrebări grave şi se autoîntreabă, constată trist şi se bucură luminos când e vorba de o faptă culturală bună (şi nu numai culturală; despre Paştele Blajinilor spune bunăoară că e „o luminoasă şi creştină întâlnire a noastră cu noi”), se dă în spectacol calamburistic, liric sau grav, dramatic, barochizează sau notează simplu, cu creionul, moralizează şi ascultă atent lecţiile altora. (Mihai Cimpoi)

 -Ce personalitate (personalităţi), grupare literară, prieteni, eveniment biografic etc., v-au influenţat viaţa ca om şi scriitor?

În primul meu cenaclu literar m-a dus învățătorul Gheorghe Popovici, dar m-a marcat învățătorul de matematici Gheorghe Hăbășescu, iar cel de istorie, Chiril Enache, care conducea cercul dramatic, mi-a descoperit calități actoricești, urcându-mă în scenă… La Alecu Russo  lingvistul Ion Evtușenco mi-a fost figura mai luminoasă și un îndrumător delicat în afara auditoriului, dar și controversatul dascăl Valeriu Senic, conducător de cenaclu  un timp,  dar și actorul TeatruluiVasile Alecsandri  Anatol Moraru, care conducea cercul dramatic studențesc, oferindu-mi câteva roluri principale, deprinzându-mă cu scena… La Chișinău exista cenaclul Luceafărul  pe lângă ziarul Tinerimea Moldovei.  În anii descălecării mele în capitală moderatorul cenaclului era Liviu Damian. Aici ne-am școlit  ani buni, ca apoi Nicolae Dabija să inițieze la Uniunea Scriitorilor cenaclul Dialog, unde realiza o formulă complexă, în care scriitorii și folchiștii basarabeni scoteau în scenă motivele și problemele cele mai sensibile, iar sala  Uniunii Scriitorilor devenea neîncăpătoare. Nu știu cum s-a ajuns la idee, dar m-am trezit autor de scenariu/program și moderator al cenaclului tineretului de creație Constelația, care își făcea drum spre localitățile unde nu prea ajungea Ministerul Culturii cu teatrele, cu colectivele Filarmonicii… Întâlnirile scriitorilor prin sate erau stimulate de  biroul de propogandă a literaturii de la Uniunea Scriitorilor (chiar și se plăteau întâlnirile), de Societatea Prietenii Cărții, de către sindicate, iar practica acestor întâlniri constituia o trecere în revistă a scriitorilor care posedă limbajul interactiv cu auditorii diferite – de copii, de tineri,  de profesori și bibliotecari, cu muncitori și agricultori. Se formau echipe a câte trei scriitori, se convenea itinerarul și… la lucru ! La o privire atentă remarcai principiile de constituire a echipelor, dar și scriitorii mai solicitați la asemenea întâlniri… Poezia era elementul nuclear al Săptămânilor literaturii pentru copii în diferite raioane.

Ziua Poeziei  a trecut de pe Aleea Clasicilor și din spațiile deschise ale centrelor raionale pe cea mai importantă scenă a Chișinăului – la Palatul Național. Serate de poezie aduna săli arhipline. A fi în echipa organizatorilor și participanților acestor manifestări însemna implicare, iar modelele erau Liviu Damian, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Vasile Romanciuc, Ion Hadârcă, Leonida Lari, Efim Tarlapan, Dumitru Fusu, Iurie Sadovnic, Anatol Rudei, Nicoleta Tudoroi… Doctorandul de mine, folcloristul angajat la Academie, aveam, în afara bibliotecii, a mesei de lucru cu materiale folclorice, și expedițiile folclorice – o Academie paralelă, unde descopeream folclorul în condiția lui reală de manifestare, iar miile de oameni cu care am comunicat în efortul de depistare a grăunțelor  de aur a însemnat o cunoaștere neforțată a omului pământului în relație cu miracolul creației, cu plinătatea cuvintelor. Aceste realități, aceste cunoașteri  m-au ferit de declarativisme boștore referitoare la folclorul românesc și mi-a oferit numeroase provocări literare.

-Pe 25 noiembrie 2014 Iulian Filip a fost decorat de președintele României Traian Băsescu cu Ordinul Național „Serviciul Credincios”- în grad de Ofițer, „ în semn de înaltă prețuire a abnegației și dăruirii cu care au contribuit la formarea tinerei generații din Republica Moldova, pentru implicarea constantă în promovarea limbii române și valorilor democratice”

                                  

-Opera literară:
Neîmpăcatul meșter, Chișinău, 1974;

Cerul fântânilor, Chișinău, 1977;

Dialoguri primordiale, Chișinău, 1978;

Casa fiecăruia, Chișinău, 1980;

Cenușar-Voinicul și Cenușăreasa-Mireasa, Chișinău, 1981;

Teatrul popular, Chișinău, 1981;

Primiți „Căluțul"?, Chișinău, 1983;

Hulub de poștă, Chișinău, 1983;

Facă-se voia ta, Sfârlează!, Chișinău, 1985;

Unde ești?, Chișinău, 1987;

Colacul-marele, frate bun cu soarele, Chișinău, 1988;

Cafea neagră, Chișinău, 1989;

Copăcel, copăcel, Chișinău, 1990;

Fir de nisip, Chișinău, 1991;

Dansul timizilor, Chișinău, 1994;

Cobaiul nu triumfă, Chișinău, 1996;

Din neamul lui Păcală, Chișinău, 1996;

Mergătorul, Chișinău, 1996;

Aventura neolatină, Chișinău, 1997;

Cetatea lui Bujor, Chișinău, 1997;

Vrei să crești mare?, Chișinău, 1997;

Semințele mărului oprit, Chișinău, 1998;

Ruga iezilor celor trei, Chișinău, 1998.

   

 

Pentru a afla mai multe apasați pe Iulian Filip.
Puteți sa vizualizați proflilul lui Iulian Filip pe Facebook.
Puteți vizualiza Revista romana Nr.1 (2011) unde o să puteți vedea puțin din bibliografia poetului,niște versuri si referințe critice.

Blogul a fost creat de Țurcan Vladimir și Ceban Gherghe.